baloţi, bunicul

ieşisem să iau aer, că aveam nevoie de aer. nu imi mai ajungea aerul. aşa e continuu de cate ori mă duc la ei, de cand a paralizat tata. fetele s-au luat după mine, ţup ţup.
şi mergeam aşa, toate trei, ţinandu-ne de mână, pe uliţă, prin aerul desfrunzit, către capătul satului. hopa, au demontat Iisusul de pe cruce, ăla scorojit, de cand eram copilă. au ridicat an loc unul nou-nouţ, sulemenit, perfect. până şi suferinţa e perfect zugrăvită pe faţa perfectă.  iote şi case noi, pe maidanele unde ne jucam. cu gard inalt, de fier şi caini de pază, ca la oraş. mă ia aşa, de la lingurică, un feeling de moromete dezrădăcinat. in capul satului stătea ţiganca Ilona, care vindea cocoşei de zahăr ars. mergeai cu 1 leu şi luai 3 cocoşei pe care ii lingeai apoi toată ziua pană ţi se anroşeau buzele şi limba de la coloranţi. in spatele casei ţigăncii Ilona am simţit eu primul fior sexual. eram aşa, cam ca fie-mea mică care s-a desprins şi acum vine după noi ambufnată şi frumoasă. şi erau baloţii ăia de paie uriaşi, rotunzi, galbeni pe care săream ca coţofenele. şi era Florin, gagicul meu din copilărie. sărisem şi tot căzusem an cur, eram incălzită şi deodată, cum se lansase de pe balotul din dreapta mea paf, a căzut peste mine. şi apoi a mai sărit unul, că grămada cere varf. şi in anvălmăşeala creată am simţit aşa cum mă ia o căldură ascuţită, cu varf de săgeată care s-a anfipt direct intre picioare şi mi s-a scurs in genunchi.
apoi am avut chef să mă plimb prin cimitir. am o chestie cu cimitirile. fie-mea a mare a zis că vine cu mine, aia mică mi-a intors spatele ţafnoasă şi a dispărut in curte. cimitirul ăsta e pe un deal şi cand eram mică mi se părea imens. acum imi vine mic. nici bradul nu e aşa de gigantic cum mi-l aminteam. aici e mormantul lui bunu cu fotografia sepia cu buna, care nu a murit. bunu a murit de cancer la colon, cand eram io mică. mă intreabă fie-mea, cum era străbunicu. cum să fie, era aşa, un om zdravăn cu nasu mare. zidar şi cantor la biserică, bresle de unde imprumutase nişte anjurături din cale-afară.  ne injura cu anafura şi cristelniţa mă-tii. mistria şi mortarul dumnezeilor mă-tii, când ţi-oi lipi una. le amesteca uneori, când venea de la birt. şi se certa cu buna, seara când venea de la lapte, că buna era geloasă pe tanti Olimpia, bunica lui Florin, de unde luam noi lapte şi ai zicea iar ai fost la curva aia, ai bulit-o? şi io nu ştiam ce anseamnă a buli, da mi se părea oricum ciudat că ea al trimitea după lapte şi după aia tot ea intreba de ce a fost. oamenii mari…
pană la urmă, pe patul de moarte bunu i-a cerut iertare şi i-a mărturisit că le bulise şi pe tanti Olimpia şi pe Brăneanca, o văduvă care stătea câteva case mai jos. al dracu, nu putea să moară fără să imi zică asta, a zis atunci bunica, da după aia l-a iertat cred, că şi acum al plange şi mă intreabă dacă il visez.
apoi am luat-o aşa, am spatele cimitirului, unde sunt ingropaţi sinucigaşii sub nişte cruci fără nume, nişte morminte aşa faine. mama, zic, cand oi muri aşa să mă ingropaţi şi pe mine, sub o cruce de lemn pe care să nu scrieţi nimic, sau poate numai numele. sau mai bine ardeţi-mă. da, da, cel mai bine şi mă puneţi  intr-o cană aşa şi cand vin musafiri le zici, uite, ea e mama. sau ia cenuşa şi dă-i drumul fix aici, pe dealul ăsta, către livadă, in vânt, să mă amestec cu câmpurile de grâu şi merii. numai să nu mă zidiţi, ca pe flaubert.
era rupt gardul la cimitirul unguresc. am tarât-o pe fie-mea după mine prin spărtură, că mereu mi-am dorit să intru acolo, dar cand eram copii ne rupeau picioarele dacă ne prindeau. cimitirul ăla lung, cu stejari mi-a plăcut de cand mă ştiu. in spate, pe pajişte, găsim câteva pietre funerare vechi, pe care nu se mai poate citi ce a fost scris, năpădite de muşchi. ua, zice fie-mea, ce cool sunt ungurii ăştia.
apoi o luăm pe cărare in jos, către livadă. mama, Miruna poartă sutien cu bureţi să o placă băieţii şi să ştii că ai iese. fii atentă, ai zic, că ce urmează să iţi zic e foarte important şi se aplică mereu, cat eşti femeie. băieţii vor sex. sex. acum şi peste 10 ani. când iţi cere id-ul de mess, cand se oferă să te ajute să iţi duci şevaletul, când te inghesuie in autobuz, când te antreabă ce notă ai luat la istoria artei, oricand ţi se adresează, băieţii se gandesc la sex. cu cat eşti mai frumoasă, cu atat o să vrea mai al dracu să facă sex cu tine. nu toţi ştiu cum să facă asta, nu toţi sunt la fel de siguri pe ei, dar scopul final al tuturor este sexul. dacă eşti fraieră şi crezi altceva, oricum o să pici in plasă, numai că o să şi suferi. acum diferenţa intre o  puştoaică ca tine şi una ca Miruna, sau intre o femeie ca mine şi una care e doar frumoasă e aia că, in timp ce se chinuie să ajungă să ţi-o tragă, se şi indrăgostesc, că ai şi verb pe lângă cur.
mergeam aşa, de mână, eu şi cu fie-mea rămasă pe ganduri, prin aerul desfrunzit. in jurul nostru, campul transpira, reavăn.

new season

atata soare şi atata zăpadă. uitasem cum e să vajai pe placă. an tricou. şi cerul era albastru, brăzdat de parapante. asta, weekendul următor. datul cu parapanta, adică. şi de cate un avion care urca de după cate un varf de munte, ca un spermatozoid ceresc. şi pe terasă la cabană lume multă, dezbrăcată, cu pielea inroşită de soare. şi eu vaj, tare, mai tare. am uitat de infecţia urinară care nu mai trece de 2 luni, de nopţile nedormite, de senzaţia că nu am fost altfel decat bolnavă vreodată. am alunecat cu părul in vant, doar in tricou, cu soarele in faţă, cu soarele in spate, cu soarele sus. am alunecat şi am zambit.