o slujbă ca oricare alta



de două zile mă plimb cu barca prin sufrageriile oamenilor.

şi prin dormitoare. la propriu. ăia vaslesc.  panoramăm stanga, iaca, varful unui copac, fă dreapta aici, luntraşule, că ne agăţăm cu fundul bărcii de poartă. un caine rămas fără stăpân anoată disperat, apa vine şi al anghite puţin, ai aruncăm vâsla, ajunge pe o movilă, se scutură, tuşeşte, se aruncă iar an valtoare. melci morţi plutesc.  pot sa jur că aşa arată şi styxul.
an faţa mea, an barcă, vasleşte un sătean mucalit rău. de trei zile nu a dormit. a pus continuu saci de nisip să supraanalţe digul, că are casa lângă. dacă rupe digul, ne plimbăm cu barca şi prin bucătăria lui. a tras o duşcă de răchie şi praf s-a făcut, nedormit şi obosit cum e. pământ de flori. nu, nu seamănă cu charon. domniţă, ami zice, grea meserie ai. io am numa doi ficiori, oacheşi aşa, ca matale. taaare mi-ar plăcea aşa o noră. nu te supăra amu, că zic aşa. oar sunt prost, oar mă fac! râdem. plm, an jurul  nostru e dezlănţuit iadul. noi râdem. râdem, ce să facem? ca să nu plângem. nu pe aicia, Ioane, că e prea iute apa, să nu ne ia şi pe noi. apele sunt tulburi şi anvâltorate. un stalp, un varf se stalp electric stă să se prăbuşească. al ocolim.  acolo, pă movila aia, unde vezi mata coperişurile alea, stă trei familii, trei generaţii, ami explică. nu vrea domle să se evacueze. am fost de tri ori şi nu se lasă duşi. zice că dacă or rezistat la potopu din 70, nu or muri acuma. oameni proşti.
luntrea alunecă lin, printre vârfuri de pomi, căpiţe.  se ancurcă an fan. brazde antregi plutesc de-a valma.  o păpuşă cu un ochi scos.  un ţol colorat. mai ancolo, dintr-o semănătoare se vede numa tabla cabinei.
căruţa ne hurducăie. apa e pâna la prag, caii anaintează greu, ne amproaşcă cu mâl. sus, mai la deal, o ţaţă bătrană stă cu mainile an şolduri. cum e la tine, mamaie, ţipă un soldat, ai nevoie de ajutor? baba dă a lehamite din mână. pă mine, maicăă..numa hăl cu coarne să mă mai ajute. o trimis Mniezo potopul. că prea s-o stricat lumea, maică. atâta curvăsăraie, cine o mai auzit an alte timpuri? de aia ne bate Mniezo. şi scutură iar, a sastiseală, din capul anfăşurat zdravăn an batic negru. are ceva an ochi, nu ştiu cum. o sfarşeală, dar nu resemnată. nu. e mai mult o oţeleală, aşa, de te trece cu friguri.  de pe capră, căruţaşul smuceşte fraul.  caii muşcă zăbala şi căruţa se smuceşte din osie. an jur, numai apă. nesfarşită şi rea.